0745 621287 / 0744 516808 / 0760 188338


Home » FAQ » CHIFTELUTE DE PESTE

CHIFTELUTE DE PESTE

Pe Dunare si in Delta, chiftelutele se fac de obicei fileuri de peste cu oase fine – crap, stiuca, caras – ce se macina-n masina.

Cele mai bune sunt insa chiftelutele de stiuca: carnea alba, mirosind doar a iarba, primeste cu multamire si potriveste cu instinct regizoral sigur multele gusturi ce i se adauga.

Umplutura:

– 2 cepe – 1 cartof – 1 ardei gras

– 1 ardei iute – 3 legaturi marar – 2 legaturi patrunjel

– 2 oua – sare, piper, cat vreti

– 1 kg carne peste (dezosata, pe cat posibil, si tocata de doua ori)

Imbracatura:

– 1 ceasca faina

Prajitura:

Ulei mult pentru prajit
Se grijesc cepele, cartoful, ardeiu gras si iute, se toaca marunt, pasta, impreuna cu verdeata
Carnea, ouale, sarea si piperul, zarzavatul si verdeata se amesteca
Se incinge uleiul
Se ia cate o lingura de tocatura, se face gogoloi si se tavaleste prin faina; se turteste si se pune la prajit, pe ambele parti, pana se rumeneste si devine chiftea

Puse fierbinti pe o sugativa, chiftele scapa de uleiul ars, ceea ce le face si mai gustoase.

Un sos de rosii sumar – 1 ceasca bulion rosii, 1 pahar de vin, 1 lingurita de zahar, 1 lingura otet, 1 foaie dafin, 1 crenguta cimbru, fierte toate zece minute, sa se-nchege – poate adauga un pic de fantezie europeana unei sfaraieli acvatice cu accent arab.

Dobrogea e nu numai tara pestilor, a pacurarilor ardeleni si aromani, a Deltei, a aulurilor tatarasti, a posdisurilor secetoase si a vanturilor imbibate de sare de pe mare, e si tara vinurilor albe: de la Ostrov si Oltina, Murfatlar si Medgidia, Istria si Babadag pana la Macin, Niculitel si Tulcea vinul alb, inecat in soare, uscativ si calcaros, straluceste („Toamna manjita de mustul de struguri” scris tristul Ovidiu). Aligote-ul cel sprintar si primavaratec mai ales, curge ca o adiere uda si proaspata, cu miros de iarba inrourata peste musuroaiele incinse de chiftele.

Dati-i vietii o sansa! Dati insetatului Aligote!

Tot la capitolul asta vom include sil multitudinea de feluri in care se poate pregati un PESTE FRIPT, ca atare sau in SARAMURA, cu mujdei, cu crema de usturoi sau mai aprofundatul SARMUZAC (la crema de usturoi se adauga rosii, ardei grasi si iuti copti pe plita si pisati marunt), precum si CRAPUL SI CARASUL MARE umpluti (astia sunt “aranjati” la INSULA NADA APELOR pe vatra festului, in tavi in care se lalaie si exemplare de 20 kg).

Pescarii Deltei si Dunarii nu se multumesc sa boteze pestii dupa soi, ci si dupa marime. Crapul se numeste mai intai ciortanica, pana la doua-trei sute de grame, apoi ciortan (pan-n chil), dupa aceea crapcean. Abia cand trece de doua chile, capata drept la titlul nobiliar de crap.

Stiuca, cat e la gradinita, se cheama in deradere, marlita, si are sub cinci sute de grame. Apoi, cand a mai pus ceva carne pe ea si poti sa-i spui, pofticios, domnisoara, devine stiuculita. Stiuca i se zice de la un chil pana spre patru-cinci, iar de atunci incolo, bunicuta clontoasa capata dreptul sa is e adresezi cu respectuosul caracalina.

Somnul e pe rand moaca, somotei, iaprac, iarma, pana (de la pana incolo se hraneste cu gaste, boi intregi si naufragiati grasuti), iar salaul trece de la adolescenta de strapazan la stagiul initiatic de salaias (un fel de flacaneata), pana sa fie considerat peste senior, adica salau.

Chefalul baietan se porecleste ostreinos, iar cel gras si-mburghezit, laban. Maruntisul apelor se numeste generos, albitura, ca si vodca ce-i e, generos, destinata.

Comments are closed.