0745 621 287 | 0744 516 808


Home » FAQ » BORS PESCARESC

BORS PESCARESC

Orice ai face, ai pescui, ai vedea si ai manca in Delta, daca nu incerci un BORS PESCARESC facut acolo, la mama lui, degeaba ai fost.

Sa-l lasam tot pe Radu Anton Roman sa ne spuna ca le zice tare bine:

„BORS PESCARESC

(Poveste)

Degeaba ii spune lumea „bors” pentru ca niciodata pescarii Deltei Dunarii, cazacii pescari, cum ii numea Sadoveanu, fie ei lipoveni barbosi sau haholi (ucraineni rasi la sange), nu fac si nu pun zeama fermentata de tarate de grau. Dar asa a ramas din vechime sin din slava gastro-cazaceasca, bors.

Deci bors ii spunem si noi!

Dar sunt mai multe borsuri in Delta: vreo trei cu adevarat pescaresti, facute de barbati ramasi sa-nnopteze pe grind inghetat si pustiu, numai cu ce au pescuit, si cel facut de „hazeaica” acasa, unde, chiar si iarna, gasesti de toate si din belsug.

Noaptea, cand pleaca barbatii Deltei la pescuit, nu cara cu ei decat ceva paine, o ceapa-doua, sare, otet si ciusca. Prea rar o sa mai uite lipoveanul prin fundul sacului si un cartof. Dar va sti, in inima plaurului, sa construiasca, ca un arhitect cu inspiratie divina, cea mai gustoasa ciorba de peste din cate exista si iese din apa dulce (se aseamana cu celebra Bouillabesse du Midi).

Si, cand spun peste, inseamna tot pestele Deltei, deodata! Pentru ca, in lipsa zarzavatului si legumelor, gustul formidabil al ciorbei haholesti il da tocmai varietatea de peste care fierbe in ceaun.

S-o luam pe-ndelete.

Pestele de bors trebuie sa fie cat mai proaspat. Viu, ce mai! Apoi, nu-l spalati prea energic. Curatati-i solzii, taiati-l pe burta. Scoate-ti matele si alte maruntaie, fierea mai ales, catiti-l o data cu apa curata si gata.

Mai ales, nu-i scoateti branhiile si nici alte „oase amare”. Nu exista nici un fel de „os amar”, chestia e doar o legenda intretinuta de cei ce sparg fierea din neindemnare (iar gustul bun in bors capul il daruieste, cu generozitate). Icrele fara valoare, de albitura, laptii, maruntaiele de rapitor se pun si ele la fiertura.

Fara caracuda, fara vaduvita cu carne rosie-aurie (sau macar platica si un crap mai mare) ciorba nu e ciorba. Dar ar fi pacat sa nu fiarba impreuna si un triunghi de rapitori – un somotei, un salau, o stiuca, – cu ceva albitura ca batca si rosioara, un avat si doi carasi cu icre cu tot, neaparat un lin dulceag si o mreana fina la carne ca o perversiune thailandeza (atentie, icrele de mreana dau dureri de cap si ameteli). Si se pun si veo doi-trei bibani mai mari, cu tesatura carnii alba, aspra si sarata (stiati ca fiecare peste miroase altfel, are alt gust?).

Stiuca cu miros de iarba de mare si cu gust de migdala, somnul cu iz si mai ales gust de castane prajite, vaduvita galbuie cu parfum afrodisiac, sunt unice, opere dumnezeiesti. Totul se combina insa in borsul pescaresc ca-ntr-o – sa zic simfonie? S-atot spuns! Adunare splendid democratica in fata urnelor de vot, pentru a face sa triumfe unica, colosala, inconfundabila vointa populara.

La doi litri de apa se pun o ceapa si o lingura mare rasa de sare
Cand da in clocot se pune pestele cat sa-l acopere zeama, adica vreo patru-cinci chile
Dupa douazeci de minute de la primul clocot se adauga otetul, dupa gust (zeama se va albi)”borsul” e gata.

Borsul ce se umple lunea si vinerea (cu carne n.m.) e al Necuratului. Ca safie al lui, sa pui sare si cativa carbuni in bors, cand il umpli, si nu se poate apropia. (Niculita-Voronca)

In Delta borsul se mananca cu un dichis local…

Adica se scoate intr-o tava pestele. Intr-o strachina adanca se amesteca zeama din ciorba, sare si otet, se marunteste ciusca. In „saramura” asta acra se intinde pestele, cu mainile si cu picioarele, cu gura, cu ce apuci, ca dac-ai dat o zi intreaga la rame si ti-e ajuns de frig, nu mai stai sa cauti acolo, intre stufuri si gheturi, bunele obiceiuri, ci te saturi cum poti. Si poti!

Cand ti-e bine si satul esti, abia atunci pui zeama si numai zeama in blide si o bei, fierbinte, deasa si dadatoare de viata, gandind ca placerile lumii sunt putine si merita sa umbli dupa ele, si in timpuri dusmanoase si in locuri departate.

Pescarii Deltei, daca nu-s prea obositi, mai fac borsuri si altfel (asta e varianta care a facut legenda, cea mai celebra).

Si anume fierb intai in doi litri de apa o ceapa si cam doua chile de chitici curatati si spalati bine – rosioara, babusca, platica, oblete, batca, albisora, caracuda, vaduvita, bibanas, carasel etc. Dar fierb indelung, pana se sfarama
Zeama se trece prin tifon (acasa la Brasov, Iasi, Craiova etc.) sau se scoate sfaramatura de albitura cu lingura si cu grija (in Delta)
Acum se potriveste de sare si se pune din nou la fiert, adaugand apa cat sa acopere bucatile frumoase de peste mare – vreo trei-patru chile de crap, somn, stiuca, salau, mreana
Se mananca la fel, cu paine sau mamaliga, cu pofta si cu o tarie alba, o apsoara, cum spun rusii, adica vodca.”

La noi, la INSULA NADA FLORILOR, fetele pregatesc BORSUL PESCARESC cu toate dichisurile la un ceaun de 40 l, pe pirostrii, la foc iute de gateje si lemne.