0745 621 287 | 0744 516 808


Home » FAQ » PESTE PRAJIT

PESTE PRAJIT

Intrucat, se pare, porumbul si mai ales ce decurge adeseori din el, malaiul, sunt elementele fundamentale ale diferentelor – vive la diference?!- ce izoleaza adeseori bucataria romaneasca in Europa, apropiind-o intru catva de cea sud-americana, sa-l folosim si noi la savorile primitive ale carnii.

De exemplu, pestele prajit e deosebit de gustos si suculent daca e tavalit in malai. Cum se face?

Mai intai, il grijim bine de solzi, mate, urechi, il spalam o dat si-l scurgem.

Cand frigi sau prajesti lin, sa nu-l cureti de solzi, ca-i rau de belitura (jupoiala) (Gorovei)

Il presaram apoi cu sare si-l lasam, cum zice mama Motra din Caraormanul Deltei, „sa se-ndulceasca” vreo doua ore. Apoi il spalam, nu foarte convinsi, si il stergem. Odata uscat, il frecam cu putin piper (sau putina boia, sau, de ce nu, – daca e peste alb – salau ori stiuca – il presaram cu cascaval uscat ras sau chiar un pic de faina de usturoi) si-l tavalim repetat in malai, pana se imbraca intr-o pijama aurie, ca sa-si doarma somnul de veci.

Tigaia fiind pe foc potrivit spre mic si uleiul incins (puteti incerca si vechi retete de dinainte de obezitate: untura de porc sau cea de gasca) se asaza bucatile de peste la prajit.

Ulei e mai bine sa fie prea mult – de abia se rumeneste frumos pe toate partile – decat prea putin, ca daca e prea putin se arde pestele si faina fumega si nimic nu mai e bun.

Daca bucatile nu prea groase stau cinci minute pe o parte si la fel pe ailalta inseamna ca e gata. Avantajul retetei asteia e ca malaiul se comporta ca si pesmetul, inchide si coace carnea – fiind mai sanatos si mai parfumat decat faina si painea arse.

Se scoate pestele prajit din tigaie cu spumiera (sa zicem) si se lasa un minut pe hartia sugativa sa se degreseze. E minunat, da ce spun eu, e o nebunie salaul sai stiuca cu lamaie, dar daca e crap sau somn sau chefal, se leaga si cu vreun mujdei de usturoi, ca sunt numai in Delta vreo trei.

Vinul pestelui alb – tot salau, stiuca, biban zicem – este de data aceasta un rafinat si gratios Sauvignon, un arian care are ceva gust de piersica coapta in el, de Mahmudia (cinstit vorbind, m-as gandi si la Dragasani, care-i mama si atta acestui vin cu bunicii provensali).

Daca v-ati oprit la piese mai grele – crap, scrumbie, somn, nisetru, morun, chefal, calcan – atunci si vinul cata iute sa-si puna o armura mai pe masura, ca altfel nu dovedeste.

Iar armura vinului eu zic ca si in culoarea rosie sta, asa ca o Babeasca Neagra de Harsova, o Babeasca sincera si modesta, caci Babeasca la romani, e o licoare nici prea prea, nici foarte foarte, ca n-are de unde: asa e ea, mica si zbarcita.

Doar cea de Nicoresti si Dealu Bujorului sta mai teapana in pahar si se faleste cu o seninatate rosie-caramizie, ca la unii poate parea slabiciune (la samburesteni), iar la altii vlaga (micuta si transparenta Creata, spre exemplu, ce se teme de cane ca Margaret Thatcher de viol).

De Buna Vestire, pescarii care vor sa le mearga bine se duc la biserica iau anafura si pleaca la pescuit.

Primului peste pe care-l prind ii pun o farama de anafura in gura si-l slobozesc, spunandu-i „Du-te! Si cu cati te vei intalni, spune-le la toti sa vina la mine!” (dup[ Vlad Gabrielescu-Pescaru)